sit, site, sait
Scris: 08 August 2008 12:40
Salutare tuturor!
Frecvent sunt exasperat de utilizarea sau [ne]traducerea incorecta a unor termeni, în vorbire sau în scriere în limba română.
Știu că limbile naturale evoluează fără control central, presupun că frecvent ignoranța unor utilizatori ai unei limbi face ca ei să adauge noi cuvinte, originare în alte limbi, deși vocabularul conține deja cel puțin un alt cuvânt, semantic echivalent.
În română, mai ales în ultimii ani, s-au înghițit pe nemestecate expresii sau cuvinte care, deși încă sună aiurea, vor deveni, cel mai probabil, obișnuiță: "a aplica", pentru a solicita angajare, "a targheta", pentru a face un plan. Prea des auzim expresii ca "X și-a atins targhetul", "cursul are un trend ascendent", inclusiv pe la posturi radio și TV, ca să ne mai îndoim că dispunem de resurse inestimabile de ignoranță.
Vă propun să vă gândiți la cazul cuvântului "sit". Acest cuvânt este în vocabularul limbii române, cu semnificația de teritoriu, la fel ca și "site" din limba engleză. Sit [îmi] pare o specializare a mai generalului "loc", pentru teritorii relativ restrâns pe suprafața unui corp ceresc [uzual pe suprafața pământului]. Probabil, în ambele limbi, provine din latină. În română, ce-i drept, nu este un cuvânt comun, se folosește preponderent în sintagma "sit arheologic", dar tocmai precizarea "arheologic" indică generalitatea lui "sit".
Situl latinesc, deja existent și în română, revine acum la noi prin "site"-ul englezesc, în contextul metaforelor Internetului, în care teritoriile reale au fost complementate cu teritorii virtuale. Internauții, inclusiv numeroși onorabili membri ai acestui forum, adoptă mai ales una [evident, aia enervantă] din două metode de a se referi la un teritoriu virtual: îi zic, ca anglofonu', "sait" și îl scriu fie "site", fie "sait".
Am întâlnit doar vreo două, trei articole scrise, în care pentru teritoriu virtual [pe Internet carevasăzică], se folosea, în română, cuvântul "sit". Nu am întâlnit nici o persoană care să zică "sit", înainte de a o hărțui eu cu solicitări repetate să nu mă mai dea în mine cu saituri.
Eu vă întreb: dacă tot dispunem cuvântul "sit", ce-ar fi să le zicem și celor virtuale, tot "sit", fără să adăugăm variantele "site" și "sait"? Au să mă resemnez și să mă las exasperat de alte cuvinte?
Frecvent sunt exasperat de utilizarea sau [ne]traducerea incorecta a unor termeni, în vorbire sau în scriere în limba română.
Știu că limbile naturale evoluează fără control central, presupun că frecvent ignoranța unor utilizatori ai unei limbi face ca ei să adauge noi cuvinte, originare în alte limbi, deși vocabularul conține deja cel puțin un alt cuvânt, semantic echivalent.
În română, mai ales în ultimii ani, s-au înghițit pe nemestecate expresii sau cuvinte care, deși încă sună aiurea, vor deveni, cel mai probabil, obișnuiță: "a aplica", pentru a solicita angajare, "a targheta", pentru a face un plan. Prea des auzim expresii ca "X și-a atins targhetul", "cursul are un trend ascendent", inclusiv pe la posturi radio și TV, ca să ne mai îndoim că dispunem de resurse inestimabile de ignoranță.
Vă propun să vă gândiți la cazul cuvântului "sit". Acest cuvânt este în vocabularul limbii române, cu semnificația de teritoriu, la fel ca și "site" din limba engleză. Sit [îmi] pare o specializare a mai generalului "loc", pentru teritorii relativ restrâns pe suprafața unui corp ceresc [uzual pe suprafața pământului]. Probabil, în ambele limbi, provine din latină. În română, ce-i drept, nu este un cuvânt comun, se folosește preponderent în sintagma "sit arheologic", dar tocmai precizarea "arheologic" indică generalitatea lui "sit".
Situl latinesc, deja existent și în română, revine acum la noi prin "site"-ul englezesc, în contextul metaforelor Internetului, în care teritoriile reale au fost complementate cu teritorii virtuale. Internauții, inclusiv numeroși onorabili membri ai acestui forum, adoptă mai ales una [evident, aia enervantă] din două metode de a se referi la un teritoriu virtual: îi zic, ca anglofonu', "sait" și îl scriu fie "site", fie "sait".
Am întâlnit doar vreo două, trei articole scrise, în care pentru teritoriu virtual [pe Internet carevasăzică], se folosea, în română, cuvântul "sit". Nu am întâlnit nici o persoană care să zică "sit", înainte de a o hărțui eu cu solicitări repetate să nu mă mai dea în mine cu saituri.
Eu vă întreb: dacă tot dispunem cuvântul "sit", ce-ar fi să le zicem și celor virtuale, tot "sit", fără să adăugăm variantele "site" și "sait"? Au să mă resemnez și să mă las exasperat de alte cuvinte?
Singura traducere 100% corectă a englezescului site este pagină de internet.
, dai de înțeles că ai un loc precizat pe internet, adică situarea sa este bine definită, deci natural este să spui ca ai 'sit', iar din indicarea adresei ne putem da seama dacă este o adresă geografică sau un fișier index de hipertext dintr-un director aflat într-un calculator aflat într-o rețea de calculatoare. Evident că în afară de fișierul de hipertext pomenit , pot să existe și alte tipuri de fișiere care să formeze o colecție de fișiere, și așa mai departe, că se poate adânci discuția până la nivel de electronică ...