dorin a scris:[...] Mai exact, soluția merge doar în cazurile în care este folosită codarea Unicode, și nu merge în cazurile în care este folosită codarea de pagină (Windows-1250, ISO/IEC-8859-2 etc.), pentru că unele caractere, accesibile prin această soluție, nu se regăsesc în paginile de cod, așa cum sînt ele definite acum.
Corect.
Pe de altă parte, pe plan internațional, tendința producătorilor serioși (de software) este de a implementa standardul Unicode pentru generarea și/sau afișarea caracterelor în aplicațiile lor.
dorin a scris:De aceea, o abordare serioasă cred că ar presupune realizarea unor statistici, a unor sondaje de opinie privind frecvența de utilizare și necesitatea prezenței unor caractere și simboluri în spațiul cultural românesc, în urma cărora să se ajungă la o formă optimă privind conținutul paginilor de cod și layout-ul tastaturii românești. Această formă, odată obținută, ar trebui pusă la dispoziția celor implicați în reglementări globale și în crearea de sisteme de operare și aplicații (ISO, Unicode, Microsoft etc.), pentru a o prelua ca atare. Astfel, s-ar rezolva definitiv și problema "Ș și Ț cu virgulă".
Forma există deja.
În România, forma se cheamă standardul SR 13411:1999.
Internațional, forma se cheamă standardul ISO/IEC 8859-16:2001. Acest standard (cel ISO) a fost elaborat având la bază standardul românesc, pe care l-a copiat pur și simplu.
Standardul asigură existența caracterelor românești
corecte, precum și caracterele utile mediului cultural românesc, în principal cele pentru limbile franceză, germană și maghiară. Asta spre deosebire de standardul ISO/IEC 8859-2:1999, standard care a stat la baza CP-1250 din Windows și care nu are suport pentru limba franceză.
Standardul ISO/IEC 8859-16:2001, deliberat sau nu, mai acoperă complet limbile albaneză, croată, engleză, finlandeză, maghiară, italiană, latină, poloneză și slovenă (am enumerat din textul standardului).
Despre caracterele romănești ș și ț cu virgulă dedesubt, povestea este mult mai lungă. Datează de pe vremea când s-a întocmit standardul ISO/IEC 8859-2:1999 și - după părerea mea - în anul 2005 nu mai are șanse de rezolvare așa cum am dori noi (adică prin aruncarea la gunoi a caracterelor greșite și înlocuirea lor cu cele corecte).
La vremea respectivă a fost propusă modificarea standardului ISO/IEC 8859-2 prin schimbarea ş->ș și ţ->ț, însă propunerea a fost respinsă prin vot de mai multe țări, cum ar fi Olanda, care s-a opus ulterior și creării standardului ISO/IEC 8859-16. Cei puțini care ne-au susținut (Irlanda, Israel), n-au avut majoritate. Singurul lucru care s-a realizat în urma discuțiilor de atunci, a fost introducerea în standardul ISO/IEC 10646-1:[nu_mai_știu_anul] – și în paralel și în standardul Unicode de la v3.0 încolo – a caracterelor ș și ț cu virgulă dedesubt.
dorin a scris:Cred că în România această sarcină revine ASRO. În prezent există un standard de tastatură românească (SR 13392:2004), rezultat nu se știe cum (probabil prin adoptarea grăbită, în campania pentru integrarea în UE, a unui standard străin ca standard român, cu modificări minime și fără o fundamentare solidă),
Ba se știe cum – și anume prin revizuirea standardului SR 13392:1998. Probabil că eu știu cel mai bine în ce a constat revizuirea, deoarece eu sunt cel care l-a revizuit. Și n-am făcut-o de capul meu, ci împreună cu o comisie din a cărei componență au făcut parte, printre alții, reprezentanți din partea ASRO, Academia Română, Ministerul Culturii, Microsoft România, IBM România, comunitatea Linux din România, Asociația Slaviștilor din România, ș.a..
Acțiunea a fost publică și s-a întins pe aproape doi ani. Etapele propuse și discutate au fost publicate
pe saitul meu, la vremea respectivă. Acțiunea nu a fost publicată în ziarele de la chioșc, în schimb a fost făcută publică în publicațiile de profil și/sau pe listele de discuții de profil, la vremea respectivă (în principal revista NET Report, listele TIC Lobby, RLUG).
dorin a scris:care ar trebui revizuit din mai multe motive, cum ar fi:
• schimbă în mod arbitrar și nejustificat layout-ul deja existent al tastaturii românești
Când spui „layout-ul deja existent”, la care te referi ? La cel din Windows ? Sau la cel din Mac OS ? Sau la cel din Linux ?
dorin a scris: cu care este toată lumea obișnuită, fără a aduce aproape nimic în plus
Standardul SR 13398:1998 a avut ca principal criteriu
realitatea: aceea că majoritatea utilizatorilor de calculatoare IBM PC compatibile au în fața lor tastaturi US English. Cu
asta este toată lumea obișnuită.
dorin a scris:• conține caractere care nu au nici o legătură cu limba română (Đ, Ł) etc.
Caracterele menționate nu au legătură cu limba română, însă au legătură cu utilizatorii de calculatoare de pe teritoriul României. Unii dintre ei poartă nume și vorbesc dialecte ale limbilor maghiară, germană, croată, slovenă, chiar și turcă. Unii dintre ei au domiciliul în localități al căror nume conțin caractere diferite de cele ale limbii române.
dorin a scris:Ca propuneri personale, de exemplu, în ce mă privește, mie, ca inginer, mi-ar fi util ca pe tastatură să am anumite simboluri (± pe AltGr+P, Ø pe AltGr+F, Ω pe AltGr+O, µ pe AltGr+Â etc.).
De aia s-a inventat MSKLC: pentru a satisface cerințele unor grupuri restrânse sau izolate de utilizatori cu interes specific (tehnic, în acest caz). Spre deosebire de personalul amărât al unei primării de la granița din nord a țării, se presupune că aceștia știu și să folosească MSKLC.
Că veni vorba, semnul ± există în standardul SR 13392:2004. Este amplasat pe tasta de coordonate E12, grupa doi, nivelul doi - cu alte cuvinte AltGr+Shift+[egal_și_plus].
În general combinația AltGr+Shift+[ceva] nu este prea la îndemână, dar nu s-a găsit alt loc mai potrivit și intuitiv în același timp.
Cristi