Teme de discuție pentru întâlnirea (sau întâlnirile) viitoare

  1. tematica inițială (enunțată în data de 27 iulie 2003)
  2. tematica reconsiderată (enunțată în data de 2 noiembrie 2003)

Anexa de la sfârșitul paginii prezintă evoluția demersului solicitat Academiei Române, solicitare care are scopul de a oferi o bază solidă, oficială, pentru câteva aspecte lingvistice.


(i) Tematica inițială

  1. dacă este sau nu corectă prezența în standardul de tastatură a unor caractere care nu sunt incluse în standardele de codare de pagină pe 8 biți [care au legătură cu limba română]
    • ATENȚIE !
      caracterul „Non-Breaking Hyphen” nu este inclus în nici o codare de pagină pe 8 biți uzuală, nici în ISO-8859-x, nici în Windows CP-125x !
      caracterul „Non-Breaking Hyphen” poate fi folosit doar de către aplicațiile care lucrează intern Unicode, sau care fac apel la tehnologii de tip Font Linking, Uniscript, sau alte tehnologii similare
  2. dacă este sau nu cazul să fie revizuită lista caracterelor descrise ca „recomandate” în documentul de la etapa 1 (caracterele figurate cu galben)
    • ATENȚIE !
      unele dintre caracterele descrise ca „recomandate” nu sunt incluse în codările de pagină pe 8 biți uzuale asociate cu limba română !
      se presupune însă că majoritatea acestor caractere vor fi folosite în aplicații de tip procesor de text, o categorie deja matură în privința suportului Unicode
      există o singură excepție, caracterele ø și Ø, caractere care se presupune că vor fi folosite în aplicații de tip tehnic (gen AutoCAD), o categorie de aplicații a cărei migrare către Unicode pare a fi întârziată
  3. dacă este sau nu cazul ca grupul de caractere descrise ca „recomandate” în documentul de la etapa 1 (caracterele figurate cu galben) să rămână în continuare catalogate ca „recomandate”, sau să fie eliminată din standard diferențierea dintre „caractere obligatorii” și „caractere recomandate”
    • caracterele descrise ca „recomandate” pot fi eventual clasificate ca „de importanță secundară”, deoarece se propune evitarea inscripționării tastelor cu aceste caractere (din motive de claritate, pentru a nu îmbâcsi aspectul tastaturii)
  4. dacă este sau nu cazul să se impună prin standard ca tastaturile românești să fie obligatoriu versiunea celor cu 102 taste (în loc de 101 taste) sau 105 taste (în loc de 104 taste)
  5. dacă este sau nu cazul ca standardul să prevadă obligativitatea inscripționării în limba română a termenilor descriptivi ai unor taste
    • standardul poate conține o anexă de traducere a termenilor, anexă care poate fi folosită de către cei care doresc în mod explicit să fabrice o tastatură inscripționată integral în limba română
    • (părere personală) reglementările cu privire la obligativitatea traducerii inscripționărilor sau instrucțiunilor de utilizare a unui produs comercial, revin legilor comerciale în vigoare;
      standardul de tastatură este un standard cu caracter în primul rînd tehnic
  6. stabilirea detaliilor cu privire la redactarea și actualizarea standardului (documentul fizic) în arhiva ASRO

(ii) Tematica reconsiderată

Punct cu punct, cu referire la capitolul (i) prezentat mai sus:

  1. Nu, nu este recomandabilă prezența în standard a unor caractere care nu sunt incluse în standardele de codare de pagină pe 8 biți.
    În particular, trebuie renunțat la caracterul „Non-Breaking Hyphen”.
    Argumente:
    • la data prezentului demers (anul 2003), pe piață există un număr semnificativ de aplicații care (încă) lucrează intern pe baza codurilor de pagină; nu este vorba despre aplicații obscure, ci despre aplicații importante a căror existență nu se poate ignora
    • majoritatea covârșitoare a fonturilor nu conțin caracterul „Non-Breaking Hyphen”; diversele jonglerii tehnice care se fac pentru generarea și/sau afișarea artificială a acestui caracter sunt implementate haotic, chiar și în cadrul unor aplicații cu pretenții în privința suportului Unicode
    • este inacceptabil ca unui utilizator (generic) de calculator să i se întâmple să „nu-i meargă ceva” în cadrul aplicațiilor, aici cu referire strictă la generarea unor caractere din tastatură; nu i se poate cere respectivului utilizator să cunoască detaliile care justifică eșuarea generării unui caracter
  2. Nu, nu este cazul să fie revizuită lista caracterelor descrise ca „recomandate”, deoarece acest tip de clasificare va dispărea – a se vedea punctul următor
  3. Nu, nu este potrivită diferențierea în standard pe grupuri de importanță diferită a caracterelor
  4. Da, standardul va recomanda ca tastaturile în limba română să fie fabricate cu 102 sau 105 taste
    • tastaturile europene au în marea lor majoritate 102 sau 105 taste (tastaturile limbilor franceză, germană, engleză UK, etc.); cele cu 101 sau 104 taste sunt specifice, în principiu, doar utilizatorilor americani
    • din punct de vedere tehnologic se consideră că nu va exista nici o problemă, deoarece – așa cum s-a arătat – sunt numeroase alte limbi care folosesc tastaturi cu 102 sau 105 taste; pentru tastaturile românești structura mecanică și/sau electronică rămâne aceeași, iar inscripționarea capacelor diferă oricum de la o limbă la alta, adăugarea unei limbi în plus la inscripționare fiind un lucru relativ banal
  5. Nu, standardul nu se va ocupa de traducerea termenilor
  6. - (nemodificat)

În plus:

  1. Se propune revenirea la semnul „En-Dash” (Unicode 2013), propus inițial a fi amplasat pe nivelul 3 al tastei minus şi underscore (a se vedea etapa 1)
    • se are în vedere recomandarea făcută de Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti” cu privire la acest caracter în documentul prezentat la punctul 2. al anexei de la sfârșitul acestei pagini
  2. Se propune renunțarea la dualitatea prezenței semului € (Euro)
  3. Se propune renunțarea la caracterul ¶ pe tastatură
    • acest caracter este util, uneori, în publicații tehnice sau didactice, pentru identificarea unui paragraf; el este însă folosit și de unele programe de editare de text cu scopul de a evidenția locul de trecere la un nou paragraf; caracterul apare pe ecran doar în momentul editării; el nu apare nici în documentul final (generat), nici la tipărire pe hârtie
    • scopul renunțării este eliminarea posibilelor confuzii, în situații de genul: utilizatorul generează caracterul ¶ în mod deliberat, dar documentul are activată afișarea reperelor de sfârșit de paragraf; utilizatorul poate ajunge să nu mai știe care este caracterul care trebuie să apară în document (cel dorit de el) și care sunt reperele generate în mod automat de program
  4. Se propune luarea în discuție a oportunității prezenței pe tastatură a caracterelor © (U+00A9), ® (U+00AE), µ (U+00B5) și × (U+00D7)
    • trebuie găsită o balanță între ușurință în utilizare (caracterele disponibile direct) și simplitate a configurației de tastatură (caracterele disponibile prin introducere ca simboluri din meniuri dedicate, acolo unde / dacă acestea există)
    • caracterul ® are, poate, șanse de a fi folosit în viitor, în perspectiva unei legislații care să reglementeze înregistrarea mărcilor și a numelor
    • caracterul µ este util în notații tehnice (de exemplu unități de măsură de genul µF (microFarad) sau µA (microAmper))
    • caracterul × este folosit în mod tradițional ca simbol grafic al funcției de înmulțire; trebuie ținut cont că este util în notații tehnice (de exemplu pentru notații de genul „suprafață de 3×5”), dar că prin asemănarea cu caracterul x poate genera situații de confuzie
  5. Se propune prezența pe tastatură a accentului ascuțit ´ (Unicode 00B4), pentru a permite crearea de caractere compuse (caractere cu accent ascuțit) în situațiile unde trebuie precizat sensul sau pronunția unui cuvânt (de exemplu în dicționare), sau în situațiile unde exprimarea contextuală nu este suficientă (de exemplu în expresii izolate de genul „Eu am 2 cópii” sau „Eu am 2 copíi”)
    • implementarea accentului trebuie să fie de tip „tastă moartă”, adică generarea unui caracter cu accent se efectuează prin apăsarea în prealabil a tastei ´, urmată de tastarea caracterului vizat
    • poziția fizică a accentului pe tastatură ar putea fi
      • pe nivelul 3 al tastei 9 și paranteză deschisă; criteriul pentru această poziționare ar fi similaritatea cu driverul original de tastatură românească cu care se livrează astăzi sistemul de operare Windows
        sau
      • pe nivelul 3 al tastei 1 și semnul exclamării; criteriul pentru această poziționare ar fi o ușurință mai mare de tastare și memorare
    • generarea de caractere compuse este limitată la caracterele cu accent care sunt cuprinse în paginile de codare pe 8 biți asociate cu limba română; acestea sunt á, Á, ć, Ć, é, É, í, Í, ń, Ń, ó, Ó, ś, Ś, ú, Ú, ź, Ź și accentul ca atare, ´
      rămâne de stabilit dacă se vor activa toate aceste caractere compuse, sau se vor activa doar cele uzuale pentru clarificarea confuziilor de accent în limba română, adică vocalele, așa cum sunt ele folosite în mod tradițional în dicționare

Conform celor descrise până acum, configurația tastaturii devine:


Anexă

1. Textul solicitării din partea Institutului de Memorie Culturală (fișier .PDF, 62K) către Academia Română, în care se cer precizări cu privire la unele aspecte ortografice

2. Textul răspunsului redactat de Institutul de Lingvistică „Iorgu Irodan - Al. Rosetti” (fișier .PDF, 119K) ca răspuns la cererea înaintată Academiei Române de către Institutul de Memorie Culturală

Notă: mulțumesc pe această cale Institutului de Lingvistică pentru sprijinul acordat; țin totuși să precizez că referirea la succesiunile de comenzi „Insert, Symbol, Special Characters” este incorect pusă, deoarece aceste comenzi sunt specifice programului Microsoft Word și pot fi diferite sau lipsi cu desăvârșire în cadrul altor programe de calculator sau pe alte sisteme de operare.

3. (se așteaptă răspunsul Academiei Române)