Standardul de tastatură românească, ediția 2026 - etapa 1

Tematică

Puncte de plecare

Dispunerea caracterelor pe tastatura românească standardizată pentru calculatoarele de tip PC, în prezent:

Notă: ilustrațiile de mai sus sunt sub formă de fișier .SVG și ar trebui să fie vizibile corect în orice browser web „din zilele noastre”.

În forma sa actuală, standardul satisface cerințele prevederilor legislative cu privire la „generarea caracterelor grafice aparținând seturilor de caractere ale limbilor minorităților etnice naționale cu reprezentare parlamentară, aplicabil pentru limbile care folosesc alfabetul latin, pentru scrierea ocazională a unor nume de persoane, străzi, sau localități în limbile acestor minorități”, cu excepția unui detaliu asociat limbii romani – respectiv lipsa posibilității de generare a caracterelor ʒ/Ʒ și θ/Θ. Câteva detalii sunt povestite la punctul 2.5 de mai jos.

Amintesc aici referința legislativă cu implicații în privința detaliilor lingvistice de care trebuie să țină cont standardul de tastatură:

• Legea nr. 183 din 16 mai 2006, publicată în monitorul oficial nr. 443 din data de 23 mai 2006
• Ordinul nr. 414 al ministrului comunicației și tehnologiei informației din 25 sept. 2006, publicat în monitorul oficial nr. 842 din data de 11 octombrie 2006

Este important de notat faptul că standardul se referă cu precădere la dispunerea caracterelor pe tastaturile fizice clasice de tip PC, fără a viza, în mod direct, dispunerea caracterelor pe tastaturile virtuale din cadrul sistemelor de operare care echipează dispozitivele mobile.

Teme de acțiune

Sunt două aspecte generale care trebuie abordate:

1. armonizarea standardului național în raport cu seria generică ISO/IEC 9995-x, aceasta fiind de fapt o parte „birocratică”;
2. revizuirea ce vizează o eventuală eliminare, adăugare, modificare, dispunere sau accesare a unor caractere auxiliare, altele decât cele numerice sau alfabetice strict specifice limbii române.

În privința punctului 1 nu este nimic de dezbătut, doar trebuie sincronizat (a se citi: editat) textul standardului național cu partea care ne este aplicabilă nouă din cel generic internațional, care la rândul lui a fost revizuit în anul 2009 (circa). Concret, în cel ISO/IEC au fost operate câteva simplificări ale grilei abstracte, iar seria a fost extinsă cu partea 10, unde sunt prevăzute câteva „simboluri și metode convenționale pentru reprezentarea caracterelor grafice care nu sunt unic recunoscute prin glifa lor pe tastaturi și în documentație”. În tot cazul, sincronizarea textului nu este prea complicată, dar implică editarea meticuloasă a unor desene (sau ilustrații), fapt care – din punctul meu de vedere – poate constitui un obstacol în privința termenului prevăzut pentru revizuire.

În privința punctului 2, aspectele de luat în considerare sunt acestea (deocamdată sub formă de ciornă):

2.1 Înlocuirea generării semnului ± cu — (em dash; Unicode U+2014);

Argumente:

• semnul ± are o utilitate restrânsă și discutabilă în raport cu textele obișnuite, iar în acest sens eliminarea lui este de presupus a nu provoca perturbări majore;
• în decursul timpului au existat cerințe de a putea genera liniuța de dialog cu aspect apropiat celor din cărțile tipărite (chiar dacă nu identic, neexistând practic o uniformitate nici acolo);
• în Ghidul de redactare interinstituțional al Uniunii Europene, caracterul em dash este menționat explicit, în sensul în care „elementele unei enumerări precedate de un paragraf introductiv încheiat cu două puncte sunt introduse prin em dash (—)”.

Notă: în privința liniei de dialog au existat propuneri ca aceasta să fie fie — respectiv em dash (Unicode U+2014), fie ― respectiv horizontal bar (Unicode U+2015); balanța înclinată către em dash ține de prezența răspândită și respectiv limitată a glifelor în cadrul fonturilor, a tandemului cu en dash care este deja implementat, precum și a ultimului punct de la argumentele prezentate mai sus.

2.2 Renunțarea la semnul ©;

Argumente:

• caracterul nu face parte din limba română și nu reprezintă un caracter cu adevărat util limbii române
• în plan secundar, în anumite situații s-a dovedit a intra în conflict cu comenzi rapide de la tastatură ale unor programe utilitare.

2.3 Renunțarea la semnul §;

Argumente:

• utilizarea lui este limitată la câteva volume academice, tehnice sau de arhivă, cazuri în care poate fi generat punctual folosind aranjamente de tastatură personalizate adecvate scopului sau comenzi de inserare a acestui caracter specifice programului de editare de text folosit.

Notă: menționez totuși realitatea subliniată undeva în cadrul etapei 5 a revizuirii din anul 2004, respectiv „acest caracter este prezent pe majoritatea tastaturilor limbilor europene, inclusiv pe tastatura românească originală din Windows și din Mac OS; este posibil să existe utilizatori care sunt obișnuiți deja să utilizeze acest caracter”.

2.4 O eventuală mutare a caracterelor đ/Đ și ł/Ł de la actuala generare a lor prin tastare directă în generarea acestora prin intermediul unei taste moarte deja existente; propunerea mea pentru acest caz ar fi pe baza combinației AltGr+, ținând cont de faptul că, dintre caracterele grafice de tip tastă moartă disponibile, tilda este singurul semn care „aduce”, cât de cât, cu liniile barate de pe caracterele đ/Đ și ł/Ł;

• motivul pentru existența acestora ca fapt în sine este conformitatea legislativă în privința limbilor minorităților etnice naționale cu reprezentare parlamentară, aplicabil pentru limbile care folosesc alfabetul latin, așa cum este ilustrat, ca exemplu, în articolul Tastatura pentru toți de pe blogul lui Cristian Adam ;
• motivul pentru mutarea și generarea acestora prin intermediul unei taste moarte este actuala prezență a lor în prim-planul unei tastaturi inscripționate corespunzător, care, din perspectiva majorității covârșitoare a utilizatorilor de limbă română, ocupă locul degeaba și apar ca fiind ceva fără noimă;
• motivul contra mutării acestora și păstrarea neschimbată a pozițiilor lor actuale ar fi faptul că orice combinație pe bază de tastă moartă în privința acestor două caractere (plus majusculele lor) este chinuită, artificială și non-intuitivă, ele (caracterele) la baza lor nefiind decompozabile;

Notă: ar mai fi, eventual, o alternativă, pe care cel puțin la prima vedere nu o prea agreez – anume de a nu impune, prin standard, inscripționarea acestor caractere pe tastaturile fizice (ci a impune doar generarea lor faptică) și a lăsa conștientizarea existenței acestora la latitudinea informării și informațiilor disponibile pe internet, adică ușor cam la voia întâmplării (iar dacă ar fi așa, atunci același abordare trebuie avută în vedere și la punctul următor).

2.5 Generarea următoarele caractere necesare limbii romani:

• ʒ (latin small letter ezh; Unicode U+0292)
• Ʒ (latin capital letter ezh; Unicode U+01B7)
• θ (greek small letter theta; Unicode U+03B8)
• Θ (greek capital letter theta; Unicode U+0398)

• motivul pentru existența acestora ca fapt în sine este similar cu cel de la caracterele đ/Đ și l/Ł, respectiv conformitatea legislativă în privința limbilor minorităților etnice naționale cu reprezentare parlamentară, aplicabil pentru limbile care folosesc alfabetul latin; ca amplasare, cel mai logic ar fi pe tasta și respectiv ;
• motivul pentru generarea acestora prin intermediul unei taste moarte este același ca și la punctul 2.4 și anume evitarea aglomerării inscripționării unei tastaturi cu niște caractere care, din perspectiva majorității covârșitoare a utilizatorilor de limbă română, ocupă locul degeaba și apar ca fiind ceva fără noimă;
• motivul contra implicării unei taste moarte în loc de plasarea lor pe nivelurile 3 și 4 ale unor taste distincte ar fi faptul că orice combinație pe bază de tastă moartă în privința acestor două caractere (plus majusculele lor) este chinuită, artificială și non-intuitivă, caracterul ʒ/Ʒ neavând de altfel nimic de-a face cu vreo combinație indiferent care ar fi aceea, iar caracterul θ/Θ la baza lui nu este decompozabil;

Note:
O discuție pe marginea acestui subiect poate fi urmărită în cadrul subiectului caracterele limbii romani pe tastatură de pe lista de discuții Diacritice, cu mențiunea că astăzi poate (?) că aș opta pentru varianta obținerii acestor caractere prin intermediul tastelor moarte în loc de prin tastare directă, sau eventual (?) pentru varianta generării lor în tăcere, cu omitererea explicită a inscripționării.
Așa cum am menționat și în acel fir de discuție, aceste caractere (mi-)au fost menționate în mod explicit de către domnul profesor Gheorghe Sarău de la catedra de limba și literatura romani la FLLS-UB , în privința căruia am făcut, pe acea listă de discuții, un comentariu considerat cam nepotrivit; pe de o parte îmi cer scuze cu această ocazie dacă chiar am provocat o ofensă (mai ales că a fost foarte amabil și m-a copleșit cu detalii competente și elaborate), însă pe de altă parte există, totuși, un motiv obiectiv pentru care am făcut acea remarcă: m-aș fi așteptat sau mi-aș fi dorit ca la discuția pe care am avut-o cu dânsul la acea vreme să îmi fi indicat o lucrare de referință oficială cu privire la alfabetul limbii romani care să poată fi consultată oricând și oriunde și pe care să o pot menționa ca reper bibliografic cu ocazia unei revizuiri a standardului de tastatură românească (precum cea de față), adică nu doar o fotocopie a unor fotocopii ale unor pagini tipărite a căror origine este greu de identificat, cu un titlu pe care posibil să mi-l fi spus atunci verbal împreună cu o grămadă de alte lucruri, dar pe care cam greu să îl rețin așa, după ce am ieșit pe ușă și apoi m-am urcat în autobuz ca să zic așa și cu atât mai puțin să o pot consulta când consider a fi necesar (adică lucrarea, manualul, atlasul, ce-o fi); acesta este însă un aspect realmente minor, mult mai gravă este incapacitatea (sau, mai degrabă, incompetența) celor de la biroul UNESCO din România sau – poate chiar mai rău – a ălora de unde o fi sediul lor central, care, în baza unei cereri oficiale , nu au fost în stare să îmi furnizeze un banal document tot oficial, prezumat a fi public, aflat – teoretic – undeva în arhiva UNESCO, anume alfabetul internațional al limbii romani adoptat la un congres tot internațional ce a avut loc la un moment dat în istorie la Varșovia; măcar aceștia să îmi fi comunicat ceva gen „dom’le, am găsit ceva, dar este prea voluminos ca să vi-l furnizăm fizic, iar scanerul din dotare este defect, așa că sorry”.

2.6 ? (alte aspecte)

Există însă și un fel de punct 3: independent de textul propriu-zis al standardului, am în vedere o eventuală completare a unor caractere care pot fi obținute prin intermediul tastelor moarte, cum ar fi, de exemplu, cele utile limbii spaniole, dată fiind evoluția socială în privința utilizatorilor de limbă română care ar dori să poată scrie corect – dar ocazional – în limba spaniolă folosind tastatura românească. Diferența este că implementarea unor astfel de detalii revine sistemelor de operare, lucru de altfel perfect posibil, dar care necesită o etapă suplimentară ulterioară revizuirii propriu-zise a standardului (la fel cum de altfel am procedat în această privință și în perioada anilor 2005-2006).

Referitor la acest aspect, amintesc că enumerarea și poziția pe tastatură a tastelor moarte este stabilită prin standard, însă ce anume generează fiecare combinație de tastă moartă este lăsat la latitudinea implementării în cadrul unui sistem de operare, a unui program sau eventual a preferinței utilizatorului. Standardul nu obligă generarea niciunei combinații.

Pentru referință în privința combinațiilor și capabilităților de generare a caracterelor grafice aparținând seturilor de caractere ale limbilor minorităților etnice naționale cu reprezentare parlamentară, aplicabil pentru limbile care folosesc alfabetul latin, plus limba franceză (aceasta din urmă inclusă pe considerente culturale), reproduc aici paginile de ajutor ale tastaturii românești așa cum este implementată în cadrul sistemului de operare Microsoft Windows, începând cu versiunea Vista și până în prezent:

• Detaliile aranjamentului de caractere în varianta „Romanian (standard)”
• Detaliile aranjamentului caracterelor în varianta „Romanian (programatori)”

Notă: între cele două variante nu există nicio diferență în privința caracterelor generabile prin intermediul tastelor moarte.

Acestea fiind spuse, există cel puțin două detalii pe care intenționez să le supun modificării și respectiv completării:

3.1 În prezent și în funcție de sistemul de operare, combinația AltGr+ generează sau poate genera caracterele ż/Ż precum și · (prin utilizarea tastei spațiu); pentru cazul din urmă, acel punct este prea mărunt pentru a fi cu adevărat folositor la indiferent ce, de aceea am în vedere ca pe viitor combinația AltGr+ urmată de spațiu să genereze • (bullet; Unicode U+2022), util în cazul simulării unei liste neordonate în cadrul textelor simple (dar fără a fi limitat la un astfel de caz).

3.2 Completarea suportului pentru limba turcă, prin adăugarea caracterelor ğ/Ğ și ı/İ în lista caracterelor generabile prin intermediul tastelor moarte, în acest caz pe baza combinațiilor AltGr+ și respectiv AltGr+ (plus Shift+etc. pentru majuscule, desigur);
Scop: pentru conformitatea legislativă în privința limbilor minorităților etnice naționale cu reprezentare parlamentară, aplicabil pentru limbile care folosesc alfabetul latin.

3.3 Completarea suportului pentru limba spaniolă, prin adăugarea caracterului ñ/Ñ în lista caracterelor generabile prin intermediul tastelor moarte, în acest caz pe baza combinației AltGr+ (plus Shift+etc. pentru majusculă, desigur);
Scop: includerea limbii spaniole pe considerente sociale și/sau culturale, alături de limba franceză care a fost deja inclusă din aproximativ aceleași motive.

Notă: de fapt, o acoperire lingvistică completă în privința limbii spaniole ar fi doar dacă, în mod suplimentar, tastatura românească ar putea genera cumva și caracterele ¡ și ¿ lucru care – cel puțin la prima vedere – pare cam dificil.

(... continuare ...)