Au mai murit câțiva militari ? No problem !

Sau distorsiuni mediatice, partea a II-a

Cam (tot) pe vremea războiului din Bosnia de pe la începutul anilor ’90, când se mai nimerea să urmăresc știri mai mult sau mai puțin manipulate, m-a frapat o diferențiere stridentă și aparent arbitrară cu privire la victimele militare și civile, atunci când ni se prezintă o acțiune armată cu urmări fatale: evenimentele ne sunt prezentate în mod dramatic doar dacă printre victime se întâmplă să fie și civili. De atunci, chestia asta am observat-o repetată constant, enervant și de-a dreptul suspect în multiple alte ocazii – nu mai zic de perioada actuală scrierii acestor rânduri. Și asta la nivel internațional, nu doar regional.

S-a bombardat nu-știu-unde un obiectiv militar: asta e. Posibil ca acțiunea să fi fost justificată (din perspectiva „binelui”), sau posibil ca acțiunea să fi fost răzbunătoare (din perspectiva „răului”). O fi murit careva cu acea ocazie ? Tot ce se poate, dar nu asta era ideea în știrea prezentată. Obiectivul respectiv era – ni se spune – prins în vizor, fapt consumat, altă întrebare !

S-a bombardat nu-știu-unde un ansamblu de locuințe civile sau ceva similar: dacă din nefericire se întâmplă să se fi soldat cu victime, tragedie maximă. Știri peste știri, comentarii, dezbateri, acuze, lamentări, diplomații cutremurate.

Înțeleg tragedia celor aflați în situația din urmă, da’ cu militarii cum rămâne ? Ăia nu erau și ei tot oameni ca și ceilalți, precum cei civili adică ? Că dintre victime n-or fi fost toți lideri demonici care – ni se inoculează – își meritau soarta, ba chiar ăia care sunt – dacă sunt ! – astfel identificați, de obicei se află într-un raport minoritar.

În situația celor dintâi, soldată cu victime fatale, poate or fi fost și unii cu familii, soți, tați, fii – dar nu asta neapărat, ci pur și simplu oameni aflați conjunctural la arme și care s-au nimerit să se afle într-un loc considerat de alții drept țintă.

Mai pe scurt:
Erau (doar) militari ? Dă-i dracu’.
Erau (și) civili ? Catastrofă umană !

Diferența ? Practic, niște țoale. La momentul evenimentului, dacă o victimă se nimerea să fi purtat un tricou și niște blugi, ajungea la știri, în schimb dacă aceeași victimă se nimerea să fi purtat un veșmânt militar, ajungea o statistică. Sigur că sunt situații și situații, da’ parcă totuși...

Revine în curând paștele. Ce-or sărbători ăia care propagă acest tip de mentalitate ? Că acum vreo 2000 de ani cineva s-a străduit să învețe lumea altceva, și parcă paștele amintește în fiecare an despre o jertfă înfăptuită pentru ca oamenii să ajungă să gândească și să se comporte altfel.